Managementul și utilizarea deficitară a terenurilor arabile din ultimele decenii a condus la scoaterea din uz a unor suprafețe agricole impresionante. Dintre procesele geomorfologice cele mai relevante asociate acestei probleme, trebuie menționată eroziunea de suprafață, dar și eroziunea în adâncime, prin instalarea ravenelor, acestea necesitând un studiu detaliat și continuu. O astfel de ravenă cu dimensiuni record se află între localitățile Stoișești, Țifu și Ghermănești, jud. Vaslui.

În localitatea Mădârjac, jud. Iași, se află una din cele 10 stațiuni de cercetare și practică studențească ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Această locație deține o serie de echipamente și se axează pe analiza calității mediului, cu accent deosebit pe degradarea solului și a terenurilor arabile, preponderent cauzată de factorul uman.

În contextul intensificării și creșterii frecvenței fenomenului de secetă, multe comunități caută soluții pentru a gestiona pe termen scurt, mediu și lung această problemă. În localitatea Ivești, jud. Vaslui, construcția unei case de apă pe vârful unui deal a dus la apariția unei alunecări de teren, ce încă prezintă riscuri asociate, din punct de vedere hidrologic și geomorfologic.

Degradarea terenurilor reprezintă un subiect de interes, datorită necesității de a asigura securitatea alimentară, mai ales în contextul schimbărilor climatice. Din acest motiv, pierderea unor suprafețe extinse de terenuri agricole se asociază cu scăderea producției și potențiala scoatere permanentă din uz a unor terenuri. O astfel de situație se înregistrează la Ceplenița, jud. Iași, unde sărurile au ieșit la suprafață, cauzând nu doar pierderea unor parcele, ci și instalarea procesului de ravenare.