Atragerea tinerilor cercetători de excepție în echipa interdisciplinară a Centrului RECENT AIR a reprezentat un obiectiv strategic asumat de echipa coordonatoare pentru stimularea inovației și excelenței științifice a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) în domeniul R&D, consolidând astfel poziția instituției la nivel național și pe scena internațională. Angajamentul față de acest obiectiv este evidențiat astăzi prin reușita tânărului cercetător SERGENTU Dumitru-Claudiu, asistent universitar doctor în cadrul laboratorului RA-03 din structura RECENT AIR, care a contribuit în calitate de prim autor cu contribuții egale la publicarea rezultatelor obținute în cadrul laboratoruluiîn revista Science.
În domeniul științelor interdisciplinare, diseminarea rezultatelor de cercetare într-o revistă precum Science simbolizează recunoașterea globală a excelenței științifice și apogeul carierei academice din viața unui cercetător. Prin studiul intitulat „Berkelium–carbon bonding in a tetravalent berkelocene”, publicat în revista Science pe 27 februarie 2025 (vol. 387, pp. 974-978), dr. SERGENTU devine primul cercetător de la UAIC și, implicit, al Centrului RECENT AIR, cu publicații importante în cele două reviste – Nature și Science –, recunoscute ca fiind cele mai prestigioase și influente din lume. Această realizare confirmă impactul global al laboratorului RECENT AIR și evidențiază potențialul infrastructurii de cercetare de ultimă generație.
Dr. SERGENTU este chimist teoretician, expert în modelarea structurii electronice a sistemelor moleculare cu metale grele de (post-)tranziție, pământuri rare (lantanide) și actinide, cu aplicații majore în domenii strategice precum gestionarea și stocarea deșeurilor nucleare, energia nucleară, radioterapia și, nu în ultimul rând, dezvoltarea tehnologiilor cuantice. Un aspect deosebit în portofoliul său de cercetare îl reprezintă evidențierea și raționalizarea mecanismelor prin care lantanidele și actinidele formează legături chimice cu alți atomi în cadrul moleculelor și solidelor extinse, precum și modul în care aceste legături diferă de cele tradiționale, covalente și ionice.Acest interes se conturează în contextul în care comunitatea științifică lucrează intens la elaborarea unei noi teorii cuantice, capabilă să explice atât interacțiunile chimice, cât și comportamentul fizico-chimic extrem de atipic al sistemelor moleculare cu actinide transuranice.
„Berkelium–carbon bonding in a tetravalent berkelocene” este un studiu realizat în această direcție de dr. Sergentu, în colaborare cu cercetători și laboratoare de renume din SUA. Prin acest studiu, laboratorul RECENT AIR al UAIC se aliniază cu Universitatea din California Berkeley, Lawrence Berkeley National Laboratory și Universitatea de Stat din New York, Buffalo.
Chimia organometalică a metalelor de tranziție (precum fier, cobalt, vanadiu etc.) a cunoscut un avans major odată cu elucidarea structurii de tip sandwich a ferocenei, Fe(C₅H₅)₂, de către Wilkinson și Fischer, laureați ai Premiului Nobel în 1973. Această descoperire istorică a dus la dezvoltarea rapidă a chimiei organometalice cu metale de tranziție și a inspirat extinderea domeniului către lantanide și actinide. Sinteza uranocenei – U(C₈H₈)₂ – din 1968 a marcat debutul seriei actinocenelor cu structură de tip sandwich. Studiul structurii electronice a actinocenelor, incluzând actinide precum toriu, protactiniu, neptuniu și plutoniu, a avut un rol esențial în aprofundarea cunoștințelor despre aceste elemente extrem de exotice. Până la 27 februarie 2025, berkelocena, Bk(C₈H₈)₂, a fost ultima piesă lipsă din seria actinocenelor cu actinide tetravalente, iar descoperirea sa marchează un punct de cotitură în dezvoltarea chimiei organometalice a elementelor transplutonice.